Muzeul Municipiului București deține un patrimoniu generos și variat de vase ceramice, întregi și fragmentare, provenite din cercetările arheologice desfășurate în capitală în ultimele opt decenii. În proiectul de față ne propunem să valorificăm un lot de aproximativ 300 de piese relevante pentru perioada propusă în acest demers. Mare parte din vase provin din săpăturile realizate în perimetrul siturilor actuale Centrul Istoric București (punctele – Curtea Veche; Hanul lui Manuc, Hanul Șerban Vodă, Hanul Zlătari, Hanul Greci, Hanul Stavropoleos, Hanul cu Tei, Hanul Sf. Gheorghe Nou; Piața Sf. Anton; străzile Șelari, Smârdan, Sf. Dumitru, Gabroveni, Zarafi, Tonitza, Blănari, Lipscani ș.a), Palatul Cotroceni, Dealul Radu Vodă și biserica Sf. Nicolae Udricani, toate locuri emblematice ale istoriei urbane. Un eșantion valoros este reprezentat de materialele scoase la lumină din situri precum Dealul Mihai Vodă și Curtea Nouă, dispărute în timpul sistematizărilor comuniste.

Proiectul expozițional pe care îl propunem publicului bucureștean va prezenta rezultatele proiectului co-finanțat AFCN, cu același nume, derulat în perioada ianuarie-noiembrie 2024. Proiectul depus a obținut finanțare pentru selecția, catalogarea și valorificarea vaselor ceramice din perioada medievală descoperite pe teritoriul Bucureștiului și integrarea lor în istoria socială și economică locală.

Vasele realizate din lut, simple sau decorate, făceau parte din viața cotidiană a bucureștenilor secolelor XVI-XIX. Locuitorii orașului din toate categoriile sociale, săracul și bogatul, țăranul și orășeanul, preparau și consumau bucate în astfel de recipiente, formele fiind adaptate funcțiilor pe care acestea le îndeplineau. Ceramica uzuală, cea mai des întâlnită categorie de materiale descoperite în timpul cercetărilor arheologice, ajută la conturarea unei imagini a vieții și activității cotidiene a comunităților bucureștene de-a lungul. Studiul tipologic al formelor și a decorului contribuie la evidențierea legăturilor economice cu alte centre de producție externe. Unele vase, precum recipientele de apă minerală din secolul al XIX-lea, erau comandate din străinătate și aveau marca producătorului ștampilată în pasta crudă.

Vasele de uz comun, cu forme și capacități diferite, lucrate la roata rapidă, modelate din argilă cu nisip fin, uneori grosier, fac parte din tabloul vieții domestice bucureștene. În cazul ceramicii smălțuite, suprafața vasului era acoperită inițial cu o angobă deschisă la culoare, peste care se aplica un smalț transparent sau colorat. Din punct de vedere tipologic distingem forme deschise(farfurii, străchini, castroane, ligheane), forme închise (oale, căni, pahare, ulcioare, borcane, halbe, sticle de apă minerală, vaza pentru flori) și forme speciale (capacele, pușculițe, tigăi, vase miniaturale, sfeșnice etc.). Decorul ceramicii era variat și reflectă o continuitate și o perfecționare a motivelor ornamentale de-a lungul timpului. Tehnica de decorare implica folosirea picturii cu angobă albă, a liniilor incizate, a petelor scurse, a alveolelor realizate cu degetele în pasta nearsă, aplicarea pastilelor de smalț sau a celor în relief cu motiv cruciform și câte patru granule. Motivele folosite erau variate, printre cele mai des utilizate fiind cele geometrice (cercuri, spirale, zig-zaguri, linii vălurite) și vegetale (frunze, flori, rozete). Studiului vaselor de lut, obiecte de zi cu zi ale locuitorilor mahalalelor, caselor boierești, piețelor și hanurilor, completează tabloul vieții urbane. Adesea trecute cu vederea, vesela descoperită în timpul cercetărilor arheologice contribuie atât la reconstituirea tihnitei vieți domestice familiale, cât și a forfotei hanurilor din vechiul București.